Am 38 ani si ultimii doi au fost infernali, infernul
creat de colegi si anturaj, mereu imi spun am gresit eu, si incerc sa fac sa fie toata lumea multumita si uite ca ajungi sa atragi ura unora … ti “se pun in gura” fel de fel de vorbe pe care nici nu le-ai gandit, d’apoi sa le si exprimi, de un an de zile nu imi mai exprim parerea despre oameni si situatii nici macar in fata oglinzii … si am ajuns sa … fiu o paria …
Suntem o lume de oameni urati ( la suflet) si rai … imposibil de atras pe drumul cel bun … am uitat ce inseamna calea buna, nu facem decat sa ne ranim sa ne jignim si sa uitam ca a face un bine e un lucru mare, nu greu de realizat
Sa acuzi un om de ceva ce nu a spus sau nu a facut e un gest de lasitate mai ales daca “ti s-a spus” ca a facut acel lucru …radeam cand in codul deontologic al ziaristilor se impunea ca o informatie pe care o publici trebuie sa iti parvina din cel putin 3 surse … oare … suntem niste oportunisti care incercam sa ne ridicam in ochii celorlalti prin asa-zisa sinceritate …bazata pe informatii eronate, ascultate la coltul usii sau obtinute in urma unei sporovaieli intre oameni ce nu au decat un complex de inferioritate fata de cineva anume.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile vor fi publicate doar după moderarea acestora de către autorul articolului. Nu vor fi publicate comentariile care conţin injurii, un limbaj licenţios, instigare la încălcarea legii, la violenţă sau la ură, precum şi acuzaţii fără acoperire. Vă mulţumim!