Plecand de la o descriere de pe wikipedia am descoperit ca: “Sub numele de „Fanarioti“ se intelege –mai ales in tarile balcanice foste supuse imperiului otoman- un cerc restrans de aristocrati cu mare influenta politica de origine bizantina, care alcatuiau patura superioara a societatii in imperiul otoman al secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea. Intre 1711 si 1821 fanariotii erau numiti de Sultan ca Domnitori in Valahia si Moldova, aveau functii importante in armata si erau acreditati ca ambasadori in diferite tari europene.”
Sub lumina ultimelor framantari din lumea politica romaneasca, constat ca avem si noi “Phanarul nostru” in Bucuresti, cartierul general se afla in cartierul Cotroceni (asta ca sa nu definim o zona specifica sa nu se simta careva cu musca pe cascheta), iar fanariotii isi etaleaza maiestria si inteligenta in Piata Victoriei, fara nicio directie catre pic si poc sau blonda de la drept. Te uiti la ei si te minunezi cat de puri sunt ei precum zapada peste care a trecut un miner iesit din sut cu cizmulitele sale negre. Asistam la o vanatoare asta e vizibil, unu’ nu a dat “dreptul” ca lumea si acum il pashte deneau’, lunile trecute aceeasi vanatoare ... intrebarea mea este, “cumva s-a expirat termenul (adica valoarea sumelor donate a fost prea mica si s-a epuizat)?, urmeaza altii care sa contribuie pentru a fi pusi in posturi cheie, cat vor rezista ei? Cand am jucat sah cu alba ca zapada si alte “personagii de basm” tot poporu’ astepta sa vada cine’i regina si regele, eu cred ca nu exista regina sau rege, ci doar niste fanarioti care dau “dreptu’ si stangu’” undeva spre cartierul “Phanar de Romania”.
Evident asistam la noi numiri in functii publice a unor sclavi, care ulterior vor face pe altii sclavi ... iar noi vom plati ca orice contribuabil accesul lor catre posturi, si vom asista nepasatori la decadenta lor, intrebarea mea retorica este...”cand va inceta domnia fanariota? Tudor Vladimirescu daca ar mai fi, ne-ar putea spune el” ... nu va grabiti sa imi raspundeti, nu va grabiti sa imi judecati gandirea sau alaturarea celor doua vremi .... cea de mult apusa si cea actuala, dupa revolutie totul se asemuia ca o copie fidela cu vremurile lui Caragiale, care spre bucuria noastra a fost mai apropae de vremurile actuale, se pare ca drumul nostru merge inapoi ... spre epoca de piatra ... nu spre un viitor “luminos”...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile vor fi publicate doar după moderarea acestora de către autorul articolului. Nu vor fi publicate comentariile care conţin injurii, un limbaj licenţios, instigare la încălcarea legii, la violenţă sau la ură, precum şi acuzaţii fără acoperire. Vă mulţumim!